Bateria este un mediu electrochimic de stocare a energiei. La descărcare se transformă energie chimica (stocată) în energie electrica cu ajutorul unei reacții (redox) electrochimice.De la inventarea primei baterii, așa numita pila voltaica , în anul 1800 de către fizicianul italian Alessandro Volta, și, în special, de la apariția celulei Daniell în 1836, bateriile au devenit o sursă de electricitate comună multor aplicații atât din aria casnică, cât și din aria industrială. Conform unei estimări realizate în anul 2005 industria dedicată acestora generează la nivel global 48 de miliarde de dolari americani, cu o creștere anuală de 6%.

Există două tipuri principale de baterii:baterii primare(baterii de unică folosință) și baterii secundare(baterii reîncărcabile). Bateriile pot căpăta forme diverse.

Capacitatea unei baterii este cantitatea de sarcina electrica  ce poate fi stocată.

Datorită reacțiilor chimice din cadrul celulelor, capacitatea unei baterii depinde de condițiile de descărcare precum valoarea curentului (valoare ce variază în funcție de timp) etc.

Producerea curentului electric se realizează prin acțiunea chimică a acizilor sau a sărurilor asupra metalelor.

Bateria cedează imediat electricitate atunci când se crează un circuit de curent între polul pozitiv şi polul negativ, deci când la ea se cuplează un aparat sau un consumator care se alimenteaza cu energie stocata sau directa

Acumulatorul este un element galvanic secundar, care poate fi incarcat prin conectarea la o alta sursa de electricitate. Omul de stiinta italian, Volta a aratat pentru prima oara ca intre doua metale diferite, asezate in anumite lichide (electroliti), exista o diferenta de potential si, deci , din energia chimica se poate produce curent continuu. Aceasta dispunere se numeste element galvanic.